Bătălia Cretei, mai–iunie 1941: Ce s-a întâmplat
Bătălia Cretei WW2 a început pe 20 mai 1941 cu Operația Mercury (Unternehmen Merkur) — cel mai mare atac aerian din istoria până la acel moment. Germania nazistă a desfășurat aproximativ 22 000 de paratrăitori și trupe din planoare în patru obiective simultane: aeroportul Maleme și Chania în vest, Rethymno în centru și Heraklion în est.
Garnizoana aliată număra aproximativ 40 000 de militari — forțe britanice, australiene, neozeelandeze și grecești — plus mii de civili cretani înarmați care apărau satele cu puști de vânătoare, cuțite și unelte agricole. În ciuda avantajului numeric, apărătorii se confruntau cu lipsă critică de echipament, infrastructură de comunicații distrusă și superioritate aeriană copleșitoare a Luftwaffe. Navele militare aliate care încercau să intercepteze navele de aprovizionare germane au suferit pierderi grele din bombardierele în scufundare și nu au putut opera în lumina zilei la nord de insulă.
Bătălia s-a decis printr-o singură hotărâre la aeroportul Maleme în noaptea 20–21 mai. Ofițerul neozeelandez care comanda Dealul 107, terenul ridicat care domina pista, și-a retras batalioanele fără autorizare, crezând că poziția lui este ținută. La zori, paratrăitorii germani au ocupat dealul. În 24 de ore, transportoarele Junkers Ju 52 au aterizat cu întăriri sub foc — peste 500 de zboruri în două zile. Această retragere tactică a decis soarta insulei.
Până la 1 iunie 1941, ultimele trupe aliate se evacuaseră din Sfakia pe coasta de sud. Costul a fost grav pe toate laturile:
- Morți germani: aproximativ 6 000 uciși, peste 350 de avioane distruse — pierderi atât de grave încât Hitler nu a mai autorizat niciodată o operație aeriană majoră
- Morți aliați: aproximativ 3 500 uciși, 12 254 luați prizonieri
- Morți civili cretani: estimați la 1 000–2 000 în faza imediată a bătăliei, înainte ca represaliile sistematice să înceapă
Fierbintele rezistenței civile șoc
